o altă ninsoare pustie

E din nou o zi în care singurul lucru care îmi domină mintea este sentimentul crunt de lene. Am trecut peste faza de negare, sărind direct la cea de acceptare. Nu e o zi chiar bună de plimbat, dar asta nu mă oprește totuși... Te-aş invita să bem un vin fiert sau o cană de cafea, în timp ce privim cum zăpada se lasă încet pe asfalt, dar nu ninge încă. "Am să te chem să fim copii, să profităm de vreme... când va ninge. Azi te iubesc mai mult decât ieri şi mai puţin decât mâine." Aveam însă în minte doar ochii tăi de un maro aprins ca o zi de toamnă. Cu siguranţă îi ai şi acum, dar nu-i voi mai observa, căci ninge acum în inima mea, şi o singură culoare îmi acoperă văzul: albul imaculat. Te vroiam şi probabil încă te vreau lângă mine, să simţi şi tu frigul îmbibat în căldură. Mă scurg uşor către infinit, îmi alin singurătatea şi în fiecare zi, de acum înainte, va ninge. Pentru că vreau eu.

prima dimineaţă de după viaţă

o altă dimineaţă când mă trezesc cu albastru în faţa ochilor, ca adâncul mării la amiază, o cafea rece aşezată minuţios pe birou mă aşteaptă de două zile; prin faţa mea, trec raze pale de lumină. Azi mă simt seacă, lipsită de energie sau vlagă, de orice fel de putere. Am să-mi închid ochii aşa cum o făceam odată şi am să-ţi visez iar chipul, cuprinsă de gândul copleşitor de tragic care spune că nu vei fi niciodată al meu, tu vei înota mereu în larg, iar eu te voi aştepta ca de fiecare dată la mal, unde mă vor lovi cu putere valurile aspre.
Mă ridic din vis, mă aşez pe covor şi continui să visez. Nu am nicio limită. Mintea-mi fuge mai repede decât picioarele în dimineaţa asta răcoroasă de iarnă, când îmi doresc ca tu să fi bătut deja la uşa mea şi să-mi fi spus "Îmbracă-te. Azi mergem la cafea şi nu mă interesează de nimeni.", dar nu ai venit şi nici nu vei veni. Nu ştiu exact ce mă va ţine în picioare, dar cred că gândul pe care-l port cu mine, ca un medalion norocos, ce spune "Încă nu s-a terminat." şi poate ştiu dintr-o sursă sigură că azi o să-mi meargă bine, tu nu vei şti. Singurul lucru pe care îl ştiu sigur acum e că va trebui oricum să mă trezesc şi mâine dimineaţă să înfrunt o nouă zi, iar tu mă ţii într-un fel tare, chiar dacă nu ştii.
Unde să plec din temniţa asta în care sunt prinsă?
O să fiu mereu prezentă; dacă nu trupeşte, sufleteşte cu siguranţă, pentru a-ţi aminti ce zile am trăit, ce clipe. Îmi trimit gândurile undeva departe, le împachetez, căci azi iau o pauză de la realitate. Da, exact. Te iau cu mine.
În dimineaţa asta, cafeaua mea nu apare, părul mi-e prea scurt şi dezordonat, îmi alunecă bluza, iar tu dormi. 
M-am răsucit atât de tare, am visat atât de intens şi profund, dar totuşi am deschis blând ochii, ridicându-mi privirea către albastrul cerului şi ceaţa infinită, pornesc muzica şi plec.
Nu e doar o altă dimineaţă de iarnă. Azi e diferit.
Astăzi nu bate vântul, e soare şi te voi întâlni.
Sunt decisă. Nu contează unde mă duce viaţa, găseşte-mă cu un zâmbet şi voi fi a ta.




Semnat, Călătorul