It's my life

"E rau sa fii singur" mi-a spus inainte sa imi intoarca spatele si sa plece. Priveam prin falsul zambet durerea ce o avea in suflet. Era imbracata in negru. O esarfa din matase neagra ii acoperea o parte din fata. "Condoleante" i-am spus, dar nu s-a mai intors si am privit-o in ochi pentru ultima oara. Ma intorceam si ma uitam dupa ea cum paseste indurerata si singura pe pamant. Pentru mine timpul se oprise in loc si parca se indeparta din ce in ce mai incet, nevrand sa plece tot singura pe acelasi drum negru de care singuratatea a zidit-o. E trista. Ii simt tristetea in voce. Dar pleaca incet, iar eu plec, mergand prin ploaia aspra si dura de afara. Nu pot vedea o durere mai mare decat pierderea unei persoane dragi care a fost mereu acolo pentru tine. E o complexitate de idei ce se tot bat cap in cap si nu stii careia din ele sa-i dai crezare. Ceva nu e bine.
"Numai un om trecut prin viata simte" imi spune ea cu o sclipire in ochi, in timp ce imi admira caldul zambet. Are dreptate. Nu poti simti nici durere, nici fericire, nici nimic, daca nu te risti putin. Pentru a atinge Nirvana ai nevoie de Daruire, Curaj, Sacrificiu.
xoxo

R: Ce sunt bucatelele astea albastre?

I: S-au spart norii. [12 Mai 2011]

Amnesia

Parca totul se prabuseste si chiar as da orice pentru un gram de liniste. Totul in jur se inteteste, ma acopera din ce in ce mai mult ceata. Ma pierd in lumea asta atat de complexa si indiferenta. trebuie sa imi gasesc si eu odata drumul si sa nu mai ocolesc pe atatea carari secrete si nestiute.
Parca din ce in ce mai multe persoane ma dezamagesc si ma lasa la pamant atunci cand am nevoie si simt ca nu mai exista nicio cale de scapare decat sa fiu inconstienta in fiecare zi. caut, si caut... am atat de multe lucruri de zis si raspunsuri de cautat, dar astept. nu stiu ce destinatie am, sau ce tren astept, dar stau. stau pe loc si nu e bine. "i need a doctor to bring me back to life" suna bine acum.
si in legatura cu prietenii, nu-mi mai fac griji. ii respect pe toti pentru ca au fost acolo intr-o zi, nu ii critic pentru ca au plecat.
O sa plang intotdeauna, desi nu vreau.
O sa simt mereu ca mai sunt multe de zis.
O sa fiu intotdeauna o sursa inepuizabila de cuvinte.
that's all. for the moment.
xoxo