un vis târziu

Nu era special, era doar o altă zi obişnuită. Ştiam că nu voi apuca vârsta de 50 de ani, şi am ştiut cu adevărat. Am visat, am trăit, am râs, am plâns-
...şi uite aşa a ajuns strada mea să-mi fie loc de veci. Cenuşa mea a fost împrăştiată pe iarba pe care m-am plimbat odată, pe sub pomii care mi-au oferit umbra lor cândva, peste trandafirii roşii pe care îi admiram pe vremuri, şi peste gardurile la care povesteam odată. Şi după ce prietenele mele şi-au luat rămas bun, a trecut o boare de vânt care a purtat în aer ceea ce mai rămăsese din mine. În timp ce mă uitam în jos spre lume, am început să mă îndepărtez de ea... M-am îndepărtat de gardurile albe, de maşinile de pe şosea, de ceştile de cafea şi de aspiratoare. M-am îndepărtat de toate acele lucruri care păreau atât de banale, însă când le pui la un loc, însumează o viaţă... o viaţă care a fost întradevăr unică în felul ei. Să vă spun ceva... nu e greu să mori când ştii că ai trăit din plin, iar eu am trăit din plin. O, cum am mai trăit!

resentimente

Mi-e dor de zilele în care stăteam pe iarbă fără grija că începe să plouă sau să ningă, mi-e dor de zilele de vară pe care le petreceam cu ea. Deci da, îmi e dor de ea şi de aventurile noastre... mi-e dor de "şi noi cum mai ajungem acasă?" sau de copăcelul nostru şi de Travka. Era timpul în care nimic nu conta în afară de mine şi de tine! Îmi plăcea nespus de mult să ne întâlnim la cafea dimineaţa, şi chiar şi atunci când ne certam sau când apărea ceva... tot noi două eram. De nedespărţit. Până când s-a întâmplat ceva şi ne-am pierdut una de alta... eu am mers pe drumul meu, tu pe al tău... vroiam doar să ştii că în dimineaţa asta de iarnă m-a trezit soarele şi m-a chemat la fereastră să-mi şoptească doar mie că astăzi o să-mi fie dor de tine.
Stai pe vine, reflectezi
Te-ndrăgosteşti, n-ai ce să pierzi!
Întruna-ţi spui că e mai bine,
E mai bine doar cu tine!
Şi aştepţi la radio un hit de vară
Să uiţi de frigul de afară!
Dar asta nu se-ntâmplă seara,
Nu se-ntâmplă decât vara!