Mi-e dor de zilele în care stăteam pe iarbă fără grija că începe să plouă sau să ningă, mi-e dor de zilele de vară pe care le petreceam cu ea. Deci da, îmi e dor de ea şi de aventurile noastre... mi-e dor de "şi noi cum mai ajungem acasă?" sau de copăcelul nostru şi de Travka. Era timpul în care nimic nu conta în afară de mine şi de tine! Îmi plăcea nespus de mult să ne întâlnim la cafea dimineaţa, şi chiar şi atunci când ne certam sau când apărea ceva... tot noi două eram. De nedespărţit. Până când s-a întâmplat ceva şi ne-am pierdut una de alta... eu am mers pe drumul meu, tu pe al tău... vroiam doar să ştii că în dimineaţa asta de iarnă m-a trezit soarele şi m-a chemat la fereastră să-mi şoptească doar mie că astăzi o să-mi fie dor de tine.
Stai pe vine, reflectezi
Te-ndrăgosteşti, n-ai ce să pierzi!
Întruna-ţi spui că e mai bine,
E mai bine doar cu tine!
Şi aştepţi la radio un hit de vară
Să uiţi de frigul de afară!
Dar asta nu se-ntâmplă seara,
Nu se-ntâmplă decât vara!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
bagă mare cu comentatu.