sâmbătă, 30 iulie 2011

poze

vă arăt poze de la mare şi aştept opinii.

răsărit 


totul se învârte în jurul ei

luminile noaptea

cea mai canceroasă baie


răsărit nenorocit

stai acolo, aparatul te vrea

felicitări, a ieşit o poză

boschetarii plajei

grupul fericit + Mihay

viaţa-i greu şi nu mulţi poate

nu-i aşa, poke?

 ţine-ţi bluza pe umăr şi pleacă

acum am plecat, dar rămân aici

cine a mâncat soarele?!

joi, 28 iulie 2011

Escapadă (ep.1)

Am făcut-o din nou. Am început o poveste.
"De aici începe totul. Azi miercuri. Stăm. Aşteptăm trenul. Nu tu bagaje, nu tu valiză, nimic. Vrem doar să plecăm departe de locurile astea. Ne sunt spuse poveştiri de viaţă. Ne uităm în gol. Suntem tăcuţi. Ascultăm tăcerea albă şi sinistră. Un fel de spirit bacovian. Ora 4:09 dimineaţa. Gara de Vest. Şinele scârţâie... trenul nu vine. Viaţa ne oferă tuturor o şansă de a vedea ce avem lângă noi. E o noapte plină şi deosebită.
Îi facem o vizită. El nu ştie că venim. Aşteptăm pe nişte scaune rupte plecarea...
Azi joi. E miezul zilei. Am ajuns pe plajă. Apa e magnifică. Iar eu am realizat că deciziile luate pe loc sunt cele mai total instabile, foarte inspirate şi reuşibile. Simplu de îndeplinit. După o noapte albă şi mult prea lungă, am reuşit să ne împlinim dorinţa. Suntem la mare. Fumez o ţigară pe care o fac poştă. Sunt îmbrăcată cu hainele lui S.
El tocmai a luat un loc pe piciorul meu. Am băut o bere, iarăşi poştă... îngrop ţigări în nisip. Diseară beau. 15:18 pe plajă."


Acum pot să continui povestea fără italic.
După ce l-am surprins, a fost plăcut. Plajă, baie... până seara când am dormit pe plajă. Frrrrigu' dracu! Am prins răsăritul, ha. Credea că scapă.
Am plecat spre gară. El s-a dus la hotel.
Am adormit pe 3 scaune în timp ce un poliţist striga la mine să mă ridic că ocup prea mult loc şi încalc legea. Poke şi Silviu, Dumnezeu să-i hodine, pe oriunde ar fi căci a trebuit să sară din tren în altu şi tot aşa. (Sper să ajungeţi cât de curând acasă, băieţi. Nu ştiu sigur unde sunteţi, dar sper că sunteţi bine!) strigau şi ei la mine, şi eu credeam în somn că Silviu urlă la mine şi tot dădeam eu din mâini pe acolo, când la un moment dat simt piele. "Sărumâna!" pierdută şi răguşită.
Şi am aţipit iar... şi iar s-a apucat cineva să zică ceva. "Ia uite aici! Cazare ieftină!" bineînţeles că m-a bufnit 
râsu şi nu am mai adormit.



"13:12. Gara din Eforie Nord. Aşa aproape de vamă. Stăm. Iar aşteptăm. A fost frig astă-noapte. Bere. Aş da toată împărăţia mea pentru o bere rece. Poliţia nu mă lasă să dorm nici măcar în gară. Me? Sarcastic? Never."

Noaptea trecută am dormit, defapt o încercare eşuată de a dormi pe plajă. Nu prea ne-a ieşit. Dar ne-a mai încălzit puţin vodka aia. 'Oare mai ştii cum a fost?'


Am ajuns la concluzia că ideile venite pe moment sunt cele mai inspirate.
În curând, poze. to be continued.




xoxo

joi, 21 iulie 2011

Nemulţumire

Nu doar a mea. Ci a tuturor. Totul se mişcă extraordinar de lent, dar frate, uneori aşa rapid. Ce să mă fac? Pierd un prieten, câştig un prieten. Nu e bine... nu e rău.

Rupturi, fracţiuni de secundă. Nepăsare.
Muştar. Apă multă. Bătaie. Haine ude.
Abis, valuri, melancolie.
Vopsea, ploaie, pizza. Dragoste.
Rece. Stropi. Amor.
Ideal. Fantasmagoric. Clatite.
Orgasm.


xoxo.

marți, 19 iulie 2011

Asfaltaţi vama veche

Ştiu, dar nu cred.
Nu mai intru pe niciun culoar, nu mai râd, nu mai beau bere, nu mai aştept ziua de vamă. E trist când totul simţi că se prăbuşeşte în jurul tău şi ai da orice pentru puţină fericire.
Nu mai am niciun impact direct, , nu tu Borgore, şi nici Nothing.
Fără "tot plecăm în vamă". 
Lăsăm totul deoparte... nu vreau. nu vreau să uităm ce n-am promis. Nu vreau să iubesc. nu mai vreau... n-o să mai vreau în continuare. 
no xoxo. *unhappy*


sâmbătă, 16 iulie 2011

Într-o continuă căutare

Aştept. -Ce aştept?-
Să fii doar al meu. Cine ești tu, acesta căruia îi scriu? Amândoi peste toată lumea.
"nu ştiu de cine, de ce. dar mi-e dor. am să scriu pe blog."
Mi-am luat o haină groasă şi m-am pregătit de plecare. Am o ţigară în buzunar, nu am brichetă. Mă uit în gol şi te aştept să îmi zâmbeşti. Dar în seara asta te-am pierdut printre celelalte stele... Nu te cunosc, cine ești în de-mi apari în vise? Nu te mai simt aproape. Dar astăzi sunt tristă. -Fugi- voi pleca undeva. Nimeni nu mă va mai gasi. Mă ascund pe un drum sinistru.
Ah, sau nu.


Mi-am pus căştile în urechi şi am plecat din nou pe acelaşi drum lăturalnic.
Haide vino, vino... să fim iar noi doi.


Singurătate. Melancolie. Nebuneală. Fără somn. Lumină. Apă tulbure. Gelozie. 
                                              Roşu. Noapte. Tren. Vama Veche. 
                                                             Fum. Vodkă. Pasiune. Foc. O primă dată.




Fericirea mea a zburat odată cu capul meu. Şi cu zilele frumoase şi parcă fericite de vară. Am plecat şi am rămas singură. Nicio Lucy nu îţi oferă ajutor sau linişte în momente de criză şi panică.
"Uite infinitul!" am spus în timp ce mă uitam insistent la brăţara mea fosforescentă. Genial. Mintea mea iar complotează împotriva mea şi spun tâmpenii.


-Eh, de parcă ar fi prima dată...-
Delirez!
Sau... poate nu. sau nu. nu ştiu. e un semn de delir. -da- aştept.
Şi o să tot aştept. Oare iubesc? Nu ştiu. Mă întreb dacă voi putea afla vreodată.

În seara asta vreau doar să plâng, să mă eliberez, să urlu. 

cât de tare pot eu.





xoxo

vineri, 15 iulie 2011

Azi ai plecat

Dragul meu, doar de aş putea să apăs pe numele tău din agenda mea din telefon ... şi să fii al meu. Doar tu şi eu, fără griji, fără timp, fără nimic - Decât o ţigară sau două. Îmi faci creieraşul să zboare şi să atingă acel univers irefutabil.
Momentan, nu îmi pasă de cer. Pentru prima dată când mi se întâmplă, în loc să privesc cerul, îmi privesc picioarele. Savurez o ultimă ţigară pentru că am intrat în pană. Ascult Travka. Aştept un vehicul care să mă poată duce acasă pentru că până acum am rătăcit aiurea pe drum-ca de obicei, fără nicio destinaţie. Mi-e dor de tine deja, eşti Luceafărul la care mă uit 4 ore în fiecare noapte. Eşti acolo şi mă priveşti insistent şi îmi zâmbeşti. Fără ca eu să îţi fac vreun semn că te ştiu acolo sau nu. Da. Multă bere. Mult râs. Fix. 11 fix.


Când am să te mai văd? Când ai să îţi mai faci iar apariţia din umbră? Sper să fii bine şi să ştii că ...

Îmi fac bagajele.
xoxo

joi, 14 iulie 2011

Nu promit nimic

 Ştii ceva? Ştii cum e să aştepţi acel ceva, să tânjeşti după el... şi după ceva timp să simţi că îl pierzi uşor uşor deşi nici măcar nu e al tău? E idiot sentimentul.
 şi ... "iubesc pentru că nu am de ales".
Aştept...


Şi mai aştept...

"EL mă ţinea în braţe când visam urât..." El a avut grijă de mine să nu îmi fie frig, să nu îmi fie prea cald... El e pur şi simplu el. Sick of this bullshits. Îndelung am căutat prin toate colţurile lumii şi chiar daca pana acum tot nu l-am găsit... îmi lipseşte.
mi-am găsit brăţara, care până şi acum funcţionează şi parcă seamană cu bancul ăla sec: "Vine Ion acasa de la oras si zice catre Maria, hotarat:
- Marie, stinge lumina, trage perdelele si în pat iute.
- Ma Ioane, da’ mai am de lucru.
- Dac-am zis, am zis!
Vede Maria ca n-are încotro, se conformeaza. Se pune si Ion în pat, trage plapuma peste ei si zice:
- No, acum Marie, sa-ti arat ce ceas fosforescent mi-am cumparat.

Oare ace el de undeva mă iubeşte? dar eu nu cred. -De ce nu cred?
No xoxo tonight. Only for him wherever or whoever he is.


miercuri, 13 iulie 2011

E panică rău

Ie ie ie panică rău. Sooo Lili a spus ”Telefonul de la baie!” și de atunci totul s-a schimbat. A plecat în căutarea telefonului pierdut... și s-a întors. Data trecută când Yeti a venit la Lili Cel Atotputernic și a văzut lumina cea roșie, a luat-o razna și a început să se uite la desene animate. Cu imagini full HD. ”Rece și multă gheață.” dar ei ne spionează. Sunt spionii lui Bulănescu, în curând pe micile ecrane de la zero euroi. Michael Jackson a revenit pe marile ecrane. TRIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIP a făcut înainte să aterizeze. TRIIIIIIIIIIP URAAAAAT a zis când a aterizat.


Eu; uite ce înghețată are piticu ăla cu trandafiri
El; Care mă? ăla de lângă ciuperca aiaa?

eu:Dau muie la curioși,
el;Asta înseamnă că nu mai mănînc semințe?

Florin Salam mă rupe. nu pot sa creeeeeed! Băi Lili...

Eu am zis: că nu sunt câine pentru că latru. și sunt genial și de fapt și de drept nu sunt. ”băi eu am zis asta?” ”da” . năăăăăăă fără entăr.

Hahahaha. (cu castronu de coji de semințe în brațe.)
”Intri pe un culoar...” ”BUUUUF!!” impact direct cu castronu de semințe pe fața mea! Lu(K)cy has won the show and signed out. A doua oară nu o mai fac. BOOM, impact din nou. NU POT SĂ CRED! tot soțul meu tractorist de 30 de ani curăță.



Good night,Tammy.
Posse cat
xoxo