7 decembrie

Iată că visele poate nu sunt concepute doar pentru a fi ireale sau fantastice.
Noaptea a venit odată cu tot ce are cineva nevoie. O persoană cu care să te simţi bine, o mâncare bine pregătită şi cu dragoste, o muzică relaxantă şi apoi totul vine de la sine...  lipsă de reacţii, zâmbet incontrolabil şi stomacul gol.
Se spune că fluturii trăiesc doar o zi pe pământ... dar ziua aceea e una perfectă, în care fac tot ce ar putea face într-o viaţă întreagă un om, însă fiinţele umane nu se vor compara niciodată cu fluturii. Ei trăiesc atât de intens fiecare clipă, încât orice moment e o plăcere şi o bucurie de a trăi. Creierul nostru nu poate percepe "viaţa"; nu poate şi nu ştie să o trăiască. Noi minţim încă de la cele mai mici lucruri nesemnificative, până la lucruri ce ne-ar putea costa mai mult decât pierderea unui prieten. Noi înşelăm, dar nu ne place să fim înşelaţi, ne place să profităm de fiecare în parte. Noi nu suntem oameni, suntem nişte experimente, cu rarisim câteva reuşite în totalitate. Ştim să facem tot ce vrem, nu suntem interesaţi de ce se întâmplă lângă noi, doar pentru că vrem să demonstrăm lumii că suntem ceva ce defapt nu vom ajunge. Ştim şi vrem să plecăm cât mai departe de realitate, să ne despărţim de lumea care face rău, dar uităm că mai sunt şi persoane diferite, care ne vor binele, indiferent dacă acesta îi aduce vreun beneficiu sau nu, care şi-ar da viaţa pentru ca noi să putem trăi încă o zi. Noi ştim cu toţii să facem rău, am uitat cum e cu binele. Nouă ne e frică de moarte pentru că ne stingem din viaţă, nu mai vedem lumină sau nu mai simţim căldură. Într-o clipă totul devine rece, dar ceea ce noi nu ştim este că viaţa de după moarte e mai plăcută pentru cei ce acceptă.
Putem fi ceea ce ne dorim, sau putem fi mai presus de atât.

dimineaţa pasiunii albe

Astăzi m-am trezit cu o încercare de dimineaţă perfectă.
El a venit, mi-a adus o ceaşcă de cafea rece, căci aragazul şi-a făcut de cap cu mintea lui, ţinând în mână o ţigară făcută dintr-o hârtie. îmi şoptea la ureche, atingându-mi cele mai sensibile simţuri, în timp ce sufla fumul agale spre chipul meu abia renăscut. Am deschis ochii şi l-am văzut. Cele mai mici detalii mi-au sărit cel mai mult în ochi. Genele lui dese şi lungi, firul de păr ridicat şi bucuria din ochii săi. Mă liniştea, în timp ce eu îl sorbeam din priviri.
O dimineaţă aproape perfectă. Nu mi-am dorit nimic mai mult în viaţă decât lucruri simple, poate chiar banale.
Unul dintre aceste lucruri simple a fost o zi perfectă, pe care nu o trăisem decât o dată, cu mult timp în urmă. Fiecare clipă trecea mai repede decât de obicei când îi simţeam respiraţia fierbinte pe gâtul meu... Hmm, dragoste dis de dimineaţă. Lângă focul încins din şemineu, noi ne iubeam mai cu foc decât acesta, savurând fiecare moment, păstrându-i amintirea şi aroma într-un loc ştiut doar de noi. 
Te-aş putea privi ore întregi. Pe tine şi aluniţa ta de pe nas.Ţi-aş putea păstra zâmbetul dacă vreodată ai pleca, l-aş înrăma şi l-aş aşeza lângă mesajul din fiecare zi: "Azi o să-ţi meargă bine!" Am aruncat o privire scurtă mesajului, având un singur gând ca răspuns pentru ziua aceasta: "Nu mai spune?". Aş putea scrie un bilet mereu când mă răsfeţi, şi aş putea umple zece borcane până mâine. Dar oare...
M-ai putea iubi la fel?