joi, 28 iulie 2011

Escapadă (ep.1)

Am făcut-o din nou. Am început o poveste.
"De aici începe totul. Azi miercuri. Stăm. Aşteptăm trenul. Nu tu bagaje, nu tu valiză, nimic. Vrem doar să plecăm departe de locurile astea. Ne sunt spuse poveştiri de viaţă. Ne uităm în gol. Suntem tăcuţi. Ascultăm tăcerea albă şi sinistră. Un fel de spirit bacovian. Ora 4:09 dimineaţa. Gara de Vest. Şinele scârţâie... trenul nu vine. Viaţa ne oferă tuturor o şansă de a vedea ce avem lângă noi. E o noapte plină şi deosebită.
Îi facem o vizită. El nu ştie că venim. Aşteptăm pe nişte scaune rupte plecarea...
Azi joi. E miezul zilei. Am ajuns pe plajă. Apa e magnifică. Iar eu am realizat că deciziile luate pe loc sunt cele mai total instabile, foarte inspirate şi reuşibile. Simplu de îndeplinit. După o noapte albă şi mult prea lungă, am reuşit să ne împlinim dorinţa. Suntem la mare. Fumez o ţigară pe care o fac poştă. Sunt îmbrăcată cu hainele lui S.
El tocmai a luat un loc pe piciorul meu. Am băut o bere, iarăşi poştă... îngrop ţigări în nisip. Diseară beau. 15:18 pe plajă."


Acum pot să continui povestea fără italic.
După ce l-am surprins, a fost plăcut. Plajă, baie... până seara când am dormit pe plajă. Frrrrigu' dracu! Am prins răsăritul, ha. Credea că scapă.
Am plecat spre gară. El s-a dus la hotel.
Am adormit pe 3 scaune în timp ce un poliţist striga la mine să mă ridic că ocup prea mult loc şi încalc legea. Poke şi Silviu, Dumnezeu să-i hodine, pe oriunde ar fi căci a trebuit să sară din tren în altu şi tot aşa. (Sper să ajungeţi cât de curând acasă, băieţi. Nu ştiu sigur unde sunteţi, dar sper că sunteţi bine!) strigau şi ei la mine, şi eu credeam în somn că Silviu urlă la mine şi tot dădeam eu din mâini pe acolo, când la un moment dat simt piele. "Sărumâna!" pierdută şi răguşită.
Şi am aţipit iar... şi iar s-a apucat cineva să zică ceva. "Ia uite aici! Cazare ieftină!" bineînţeles că m-a bufnit 
râsu şi nu am mai adormit.



"13:12. Gara din Eforie Nord. Aşa aproape de vamă. Stăm. Iar aşteptăm. A fost frig astă-noapte. Bere. Aş da toată împărăţia mea pentru o bere rece. Poliţia nu mă lasă să dorm nici măcar în gară. Me? Sarcastic? Never."

Noaptea trecută am dormit, defapt o încercare eşuată de a dormi pe plajă. Nu prea ne-a ieşit. Dar ne-a mai încălzit puţin vodka aia. 'Oare mai ştii cum a fost?'


Am ajuns la concluzia că ideile venite pe moment sunt cele mai inspirate.
În curând, poze. to be continued.




xoxo

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

bagă mare cu comentatu.