o altă ninsoare pustie

E din nou o zi în care singurul lucru care îmi domină mintea este sentimentul crunt de lene. Am trecut peste faza de negare, sărind direct la cea de acceptare. Nu e o zi chiar bună de plimbat, dar asta nu mă oprește totuși... Te-aş invita să bem un vin fiert sau o cană de cafea, în timp ce privim cum zăpada se lasă încet pe asfalt, dar nu ninge încă. "Am să te chem să fim copii, să profităm de vreme... când va ninge. Azi te iubesc mai mult decât ieri şi mai puţin decât mâine." Aveam însă în minte doar ochii tăi de un maro aprins ca o zi de toamnă. Cu siguranţă îi ai şi acum, dar nu-i voi mai observa, căci ninge acum în inima mea, şi o singură culoare îmi acoperă văzul: albul imaculat. Te vroiam şi probabil încă te vreau lângă mine, să simţi şi tu frigul îmbibat în căldură. Mă scurg uşor către infinit, îmi alin singurătatea şi în fiecare zi, de acum înainte, va ninge. Pentru că vreau eu.