"E rau sa fii singur" mi-a spus inainte sa imi intoarca spatele si sa plece. Priveam prin falsul zambet durerea ce o avea in suflet. Era imbracata in negru. O esarfa din matase neagra ii acoperea o parte din fata. "Condoleante" i-am spus, dar nu s-a mai intors si am privit-o in ochi pentru ultima oara. Ma intorceam si ma uitam dupa ea cum paseste indurerata si singura pe pamant. Pentru mine timpul se oprise in loc si parca se indeparta din ce in ce mai incet, nevrand sa plece tot singura pe acelasi drum negru de care singuratatea a zidit-o. E trista. Ii simt tristetea in voce. Dar pleaca incet, iar eu plec, mergand prin ploaia aspra si dura de afara. Nu pot vedea o durere mai mare decat pierderea unei persoane dragi care a fost mereu acolo pentru tine. E o complexitate de idei ce se tot bat cap in cap si nu stii careia din ele sa-i dai crezare. Ceva nu e bine.
"Numai un om trecut prin viata simte" imi spune ea cu o sclipire in ochi, in timp ce imi admira caldul zambet. Are dreptate. Nu poti simti nici durere, nici fericire, nici nimic, daca nu te risti putin. Pentru a atinge Nirvana ai nevoie de Daruire, Curaj, Sacrificiu.
xoxo
R: Ce sunt bucatelele astea albastre?
I: S-au spart norii. [12 Mai 2011]
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
bagă mare cu comentatu.