ştii ce e cel mai rău? să fii aproape de acea zi în care ar trebui să ai doar zâmbetul pe faţă, dar să nu te poţi opri din plâns pentru că ştii că durerea e prea mare...
da, mâine e ziua mea. mâine ar trebui să fie cea mai fericită zi a mea.
ştiu deja ce mă aşteaptă.
ştiu cum voi fi. ca în fiecare zi.
cu zâmbetul până la urechi, nicio clipa de neatenţie, peste tot pentru toată lumea...
dar sunt momente în viaţă când simţi că totul în jurul tău se prăbuşeşte şi vrei doar să îţi înăbuşi tristeţea şi durerea...
Întotdeauna am lăsat doar o versiune foarte pală a mea să se desfăşoare.
M-am trezit cu senzaţia oribilă de dormit prea mult, de cap înfundat. şi când m-am uitat la ceas, era nici 9. am nevoie să mă distanţez şi să îmi găsesc echilibrul şi locul undeva, cu cineva. am nevoie să găsesc în mine nervii şi capacitatea de a rezista stresului.
cât mai pot oare să îndur?
toti induram multe, gandindu-ne ca intr-o zi va fi bine... altii au trecut prin situatii si mai (g)rele decat tine si totusi inca au capul sus, inca suporta durerea si tristetea ce-i apasa, de ce? pentru ca au puterea si vointa de a se gandi ca o sa fie mai bine, ca o sa ajunga si pe strada lor soarele... just keep your head up ;)
RăspundețiȘtergere