3 - Stufstock

Parcă le-aş repeta la nesfârşit.
Vama Veche. un etern paradis.
Cum spune şi melodia "Prea mulţi pepeni, gogoşi, clătite, coliere, brăţări şi multe alte prostii..."
Să nu ai nevoie de nimic, să pleci cu hainele de pe tine, încă vreo 2-3 bluze pe care să afli că între timp, inconştientă, le-ai rupt...  şi cu 7-800 de mii şi să te întorci cu 1 milion jumate în plus?




Ne-am pus cortul şi am plecat. Rămânând fără bani, ne gândim la o soluţie. "Pancarde!" îmi veni ideea. Dăm o îmbrăţişare pentru 1 leu. Zis şi făcut. Bine că lumea e darnică acolo căci m-am umplut şi de mâncare şi de bere şi de ţuică. Mi-am făcut plinul, am primit şi bani. Fericire. Păcat că de aici încolo nu-mi mai amintesc noaptea. Blană pe 7 cărări, dar normal că am avut pe cineva să îmi povestească ce s-a întâmplat.


"Şi mergeai... şi te-ai împiedicat de bordură şi ai căzut cu picioarele în sus, şi capul l-ai lovit de colţul bordurii. Ai stat puţin întinsă. Eu nu am vrut să apar în peisaj aşa că am stat deoparte şi te-am privit. Te-ai dus drept înainte spre cort, şi pe drum te-ai întâlnit cu vreo 5 băieţi pe care cred că-i cunoşteai. V-aţi oprit şi aţi mâncat nişte hamsii şi băgai în tine ca haplea. Nu i-ai plătit. Ţi i-a dat moca Mexicanu'. Apoi iar ai plecat uşor, uşor. Pe o altă bordură te-ai mai întâlnit cu cineva, ai mai stat şi acolo. Apoi am venit eu, într-un final, te-am luat şi te-am dus spre cort. Ţipai, cântai, încercai să dansezi... am ajuns la poartă. Te duci spre cort, şi îmi zici "tre să mă piş" şi te aşezi sub o umbrelă şi dă-i tare. Te ridici, şi îmi zici că tu ştii drumul către cort mai bine decât mine. Şi te las să încerci. Ai vrut să intri în 6 corturi diferite şi când ţi-am zis că în faţa ta e un câine... ai încremenit şi te-am luat să te duc în cort după cele 6 încercări eşuate. Ajungem în cort, încerc să te schimb. Din două în două secunde îmi ziceai "stai că tre să ies" şi tot aşa până când după juma de oră am reuşit să te schimb şi da, ai adormit blană."


ei, cam trist ce-i drept, dar a fost fun. bine, nu pot să zic că nu îmi pare rău că eram beată şi am pierdut Travka... în schimb, intraţi a doua noapte ilegal la concert, am fost la OCS. m-am simţit parcă puţin mai împlinită că eram doar semi beată şi nu muci.
Ăsta e scurtul trip către Vama Veche. s-a încheiat, îmi pare rău, dar să încheiem aşa:
A fost odată un vis frumos, a fost un vis născut în munţi, crescut la o cabană".
xoxo

poze

vă arăt poze de la mare şi aştept opinii.

răsărit 

totul se învârte în jurul ei

luminile noaptea

cea mai canceroasă baie

răsărit nenorocit

stai acolo, aparatul te vrea

felicitări, a ieşit o poză

boschetarii plajei

grupul fericit + Mihay

viaţa-i greu şi nu mulţi poate

nu-i aşa, poke?

 ţine-ţi bluza pe umăr şi pleacă

acum am plecat, dar rămân aici

cine a mâncat soarele?!

Escapadă (ep.1)

Am făcut-o din nou. Am început o poveste.
"De aici începe totul. Azi miercuri. Stăm. Aşteptăm trenul. Nu tu bagaje, nu tu valiză, nimic. Vrem doar să plecăm departe de locurile astea. Ne sunt spuse poveştiri de viaţă. Ne uităm în gol. Suntem tăcuţi. Ascultăm tăcerea albă şi sinistră. Un fel de spirit bacovian. Ora 4:09 dimineaţa. Gara de Vest. Şinele scârţâie... trenul nu vine. Viaţa ne oferă tuturor o şansă de a vedea ce avem lângă noi. E o noapte plină şi deosebită.
Îi facem o vizită. El nu ştie că venim. Aşteptăm pe nişte scaune rupte plecarea...
Azi joi. E miezul zilei. Am ajuns pe plajă. Apa e magnifică. Iar eu am realizat că deciziile luate pe loc sunt cele mai total instabile, foarte inspirate şi reuşibile. Simplu de îndeplinit. După o noapte albă şi mult prea lungă, am reuşit să ne împlinim dorinţa. Suntem la mare. Fumez o ţigară pe care o fac poştă. Sunt îmbrăcată cu hainele lui S.
El tocmai a luat un loc pe piciorul meu. Am băut o bere, iarăşi poştă... îngrop ţigări în nisip. Diseară beau. 15:18 pe plajă."


Acum pot să continui povestea fără italic.
După ce l-am surprins, a fost plăcut. Plajă, baie... până seara când am dormit pe plajă. Frrrrigu' dracu! Am prins răsăritul, ha. Credea că scapă.
Am plecat spre gară. El s-a dus la hotel.
Am adormit pe 3 scaune în timp ce un poliţist striga la mine să mă ridic că ocup prea mult loc şi încalc legea. Poke şi Silviu, Dumnezeu să-i hodine, pe oriunde ar fi căci a trebuit să sară din tren în altu şi tot aşa. (Sper să ajungeţi cât de curând acasă, băieţi. Nu ştiu sigur unde sunteţi, dar sper că sunteţi bine!) strigau şi ei la mine, şi eu credeam în somn că Silviu urlă la mine şi tot dădeam eu din mâini pe acolo, când la un moment dat simt piele. "Sărumâna!" pierdută şi răguşită.
Şi am aţipit iar... şi iar s-a apucat cineva să zică ceva. "Ia uite aici! Cazare ieftină!" bineînţeles că m-a bufnit 
râsu şi nu am mai adormit.



"13:12. Gara din Eforie Nord. Aşa aproape de vamă. Stăm. Iar aşteptăm. A fost frig astă-noapte. Bere. Aş da toată împărăţia mea pentru o bere rece. Poliţia nu mă lasă să dorm nici măcar în gară. Me? Sarcastic? Never."

Noaptea trecută am dormit, defapt o încercare eşuată de a dormi pe plajă. Nu prea ne-a ieşit. Dar ne-a mai încălzit puţin vodka aia. 'Oare mai ştii cum a fost?'


Am ajuns la concluzia că ideile venite pe moment sunt cele mai inspirate.
În curând, poze. to be continued.

xoxo

Nemulţumire

Nu doar a mea. Ci a tuturor. Totul se mişcă extraordinar de lent, dar frate, uneori aşa rapid. Ce să mă fac? Pierd un prieten, câştig un prieten. Nu e bine... nu e rău.

Rupturi, fracţiuni de secundă. Nepăsare.

Muştar. Apă multă. Bătaie. Haine ude.

Abis, valuri, melancolie.

Vopsea, ploaie, pizza. Dragoste.

Rece. Stropi. Amor.

Ideal. Fantasmagoric. Clatite.

Orgasm.


xoxo.

Asfaltaţi vama veche

Ştiu, dar nu cred.
Nu mai intru pe niciun culoar, nu mai râd, nu mai beau bere, nu mai aştept ziua de vamă. E trist când totul simţi că se prăbuşeşte în jurul tău şi ai da orice pentru puţină fericire.
Nu mai am niciun impact direct, , nu tu Borgore, şi nici Nothing.
Fără "tot plecăm în vamă". 
Lăsăm totul deoparte... nu vreau. nu vreau să uităm ce n-am promis. Nu vreau să iubesc. nu mai vreau... n-o să mai vreau în continuare. 
no xoxo. *unhappy*

Într-o continuă căutare

Aştept. -Ce aştept?-
Să fii doar al meu. Cine ești tu, acesta căruia îi scriu? Amândoi peste toată lumea.
"nu ştiu de cine, de ce. dar mi-e dor. am să scriu pe blog."
Mi-am luat o haină groasă şi m-am pregătit de plecare. Am o ţigară în buzunar, nu am brichetă. Mă uit în gol şi te aştept să îmi zâmbeşti. Dar în seara asta te-am pierdut printre celelalte stele... Nu te cunosc, cine ești în de-mi apari în vise? Nu te mai simt aproape. Dar astăzi sunt tristă. -Fugi- voi pleca undeva. Nimeni nu mă va mai gasi. Mă ascund pe un drum sinistru.
Ah, sau nu.


Mi-am pus căştile în urechi şi am plecat din nou pe acelaşi drum lăturalnic.
Haide vino, vino... să fim iar noi doi.


Singurătate. Melancolie. Nebuneală. Fără somn. Lumină. Apă tulbure. Gelozie. 
                                              Roşu. Noapte. Tren. Vama Veche. 
                                                             Fum. Vodkă. Pasiune. Foc. O primă dată.




Fericirea mea a zburat odată cu capul meu. Şi cu zilele frumoase şi parcă fericite de vară. Am plecat şi am rămas singură. Nicio Lucy nu îţi oferă ajutor sau linişte în momente de criză şi panică.
"Uite infinitul!" am spus în timp ce mă uitam insistent la brăţara mea fosforescentă. Genial. Mintea mea iar complotează împotriva mea şi spun tâmpenii.


-Eh, de parcă ar fi prima dată...-
Delirez!
Sau... poate nu. sau nu. nu ştiu. e un semn de delir. -da- aştept.
Şi o să tot aştept. Oare iubesc? Nu ştiu. Mă întreb dacă voi putea afla vreodată.

În seara asta vreau doar să plâng, să mă eliberez, să urlu. 
cât de tare pot eu.

xoxo

Azi ai plecat

Dragul meu, doar de aş putea să apăs pe numele tău din agenda mea din telefon ... şi să fii al meu. Doar tu şi eu, fără griji, fără timp, fără nimic - Decât o ţigară sau două. Îmi faci creieraşul să zboare şi să atingă acel univers irefutabil.
Momentan, nu îmi pasă de cer. Pentru prima dată când mi se întâmplă, în loc să privesc cerul, îmi privesc picioarele. Savurez o ultimă ţigară pentru că am intrat în pană. Ascult Travka. Aştept un vehicul care să mă poată duce acasă pentru că până acum am rătăcit aiurea pe drum-ca de obicei, fără nicio destinaţie. Mi-e dor de tine deja, eşti Luceafărul la care mă uit 4 ore în fiecare noapte. Eşti acolo şi mă priveşti insistent şi îmi zâmbeşti. Fără ca eu să îţi fac vreun semn că te ştiu acolo sau nu. Da. Multă bere. Mult râs. Fix. 11 fix.


Când am să te mai văd? Când ai să îţi mai faci iar apariţia din umbră? Sper să fii bine şi să ştii că ...

Îmi fac bagajele.
xoxo