nu mai inteleg nimic. evit atatea lucruri si atatea persoane, si uneori ma simt atat de pierduta intre toti oamenii astia pe care defapt daca stau sa ma gandesc, nici nu-i cunosc, desi ei sunt acolo cand am nevoie de ei. ma ascund de toata lumea, nu-mi las sentimentele sa iasa la iveala, pentru ca toti sunt profitori in felul lor. nu ma pot regasi in nimeni, decat in ea. ea stie sa ma inteleaga, a fost mereu acolo pentru mine. poate sa ma citeasca atat de usor, am lasat-o sa ma cunoasca. si ea s-a deschis in fata mea, mi-a povestit problemele ei si am inteles-o, am simtit o fericire cand am gasit-o, cum n-am mai simtit demult. nimeni altcineva nu ma poate citi asa cum o face ea. poate sa spuna tot ce gandesc.
"A: .esti cea mai ciudata persoana din viata mea tocmai pentru ca niciodata nu o sa stiu exact ce iti trece prin minte" .in fata tuturor sunt o persoana imprevizibila, trec de la o stare la alta. de asta nu vreau sa ma cunoasca nimeni atat de bine, nu vreau sa stie ce gandesc... pentru ca o sa vina un moment cand toti o sa plece si o sa ramai singur si te gandesti ce fraier ai fost ca i-ai lasat sa te cunoasca, acum in locul tau e altul. esti ZERO pentru ei.
e ciudat faptul ca si in familie sunt la fel, nu pot sa ma deschid. o parte din mine spune Da si o parte spune Nu, dar de ce NU?! doar familia e cea mai importanta. si totusi... ma simt singura uneori, si singurul cu care vreau sa vorbesc, la care vreau sa ma descarc, fratele meu... nu poate fi intotdeauna acolo. asta ma doare cel mai tare. xoxo
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
bagă mare cu comentatu.